Unele case au fost construite pentru familie, altele pentru investiție. Dar există și clădiri ridicate din pură încăpățânare: ca să blocheze fereastra vecinului, să taie o priveliște sau să închidă o alee. Casele din ciudă sunt construcții născute din conflicte personale, iar multe au devenit, în timp, atracții urbane și povești locale.
De la un sat din Sicilia până la Boston, Sarajevo sau Beirut, aceste clădiri arată cât de mult poate transforma un conflict privat aspectul unui oraș.
Ce sunt casele din ciudă și de ce fascinează?
O casă din ciudă nu apare, de regulă, din dorința de a crea o locuință practică. Scopul inițial este adesea să provoace un inconvenient concret: să blocheze lumina care intră într-o casă, să închidă un pasaj, să obtureze o panoramă sau să transmită un mesaj clar unui vecin.
În engleză, fenomenul este cunoscut sub numele de spite houses. Unele construcții sunt extrem de înguste, altele au forme neobișnuite sau fațade concepute deliberat pentru a ieși în evidență.
Tocmai această combinație de conflict între vecini și arhitectură neobișnuită le transformă în subiecte de curiozitate. Azi, multe sunt fotografiate de turiști, incluse în tururi locale sau menționate în ghiduri de călătorie.c
Case ale răzbunării celebre din Italia
Italia are câteva exemple cunoscute de case ridicate din ambiție, ceartă sau orgoliu. Unele povești sunt bine documentate, iar altele au rămas mai ales în tradiția locală.
Casa du Currivu, Petralia Sottana
În Petralia Sottana, sat din munții Madonie, provincia Palermo, se află Casa du Currivu. Numele poate fi tradus din siciliană prin „casa mâniei” sau „casa ciudei”.
Povestea duce spre anii 1950. Proprietarul unei case voia să mai ridice un etaj, dar avea nevoie de acordul vecinului cu care împărțea un perete. Vecinul ar fi refuzat, de teamă că își pierde priveliștea.
Primăria a confirmat că extinderea nu era posibilă fără respectarea distanțelor legale. Spațiul rămas nu permitea construirea unei locuințe normale, însă era suficient pentru o clădire care să obtureze panorama vecinului.
A rezultat o clădire lată de doar un metru, nelocuibilă, dar prevăzută cu balcon spre exterior. Fațada orientată spre ferestrele vecinului a fost vopsită în negru, iar disputa a rămas vizibilă până astăzi.
Casa Scarabocchio, Torino
În cartierul San Donato din Torino se află Casa Scarabocchio, o clădire Art Nouveau proiectată la începutul secolului XX de Pietro Fenoglio.
Fațada este decorată cu motive florale, linii curbe și ornamente dense, atât de elaborate încât au inspirat numele de „Casa Mâzgăliturii”.
O tradiție locală, neconfirmată de documente de arhivă, spune că proprietarul ar fi vrut o clădire exagerat de ornamentată pentru a ironiza sobrietatea construcției vecine. Povestea nu este verificată, dar a rămas legată de identitatea clădirii.
Casa cu ferestre zidite, Bergamo Alta
În Bergamo Alta, într-o piațetă accesibilă printr-o scară din apropierea Bazilicii Santa Maria Maggiore, se află clădirea care găzduiește sediul Poliției Locale.
De la distanță, fațada pare simetrică. Privită mai atent, unele ferestre laterale sunt aparent închise.
Sunt, de fapt, ferestre false, făcute pentru a păstra uniformitatea exteriorului. În spatele peretelui existau ferestre reale ale unor apartamente care dădeau spre curtea interioară.
După demolarea bisericii care ocupa acea curte, în jurul anilor 1839-1840, a fost ridicat un perete la mai puțin de un metru de casele vecine. Locuitorii au rămas fără lumină și fără vedere spre exterior.
Case din ciudă celebre în lume
Fenomenul nu este limitat la Italia. În Statele Unite, Bosnia, Liban și Regatul Unit există construcții create în urma unor conflicte de familie, dispute cu vecinii sau certuri cu administrația locală.
Hollensbury Spite House (Alexandria, Virginia, USA)
În Alexandria, Virginia, John Hollensbury a construit în 1830 o casă pentru a închide o alee folosită de căruțe și pietoni. Trecerea îi deranja liniștea, iar clădirea a fost ridicată direct pe culoarul respectiv.
Tradiția locală spune că urmele roților de căruță se mai vedeau pe pereții interiori ai casei.
Skinny House (Boston, Massachusetts, USA
Casa îngustă de pe Hull Street, în cartierul North End din Boston, este una dintre cele mai cunoscute case ale răzbunării din lume.
Legenda spune că doi frați au moștenit un teren. În absența unuia dintre ei, celălalt ar fi construit o casă mare, lăsând foarte puțin spațiu liber. La întoarcere, fratele rămas fără loc ar fi ridicat o casă de puțin peste trei metri lățime, ca să blocheze lumina și priveliștea celuilalt.
Cercetări istorice recente sugerează că povestea poate fi doar parțial adevărată, iar imobilul ar proveni și din modificarea unei clădiri existente. Totuși, legenda a rămas mai puternică decât explicațiile tehnice.
Alameda Spite House (Alameda, California, USA)
Charles Froling a moștenit un teren în Alameda, California. Când autoritățile au hotărât lărgirea străzii, o parte din parcela lui a fost expropriată.
În semn de protest, Froling a construit o casă foarte lungă și îngustă pe terenul rămas. Gestul urmărea să demonstreze că parcela era încă utilizabilă, în ciuda deciziei administrației.
Inat Kuća (Sarajevo, Bosnia)
În Sarajevo, la finalul secolului al XIX-lea, autoritățile austro-ungare voiau să construiască primăria pe locul unde locuia Benderija, un bătrân proprietar.
După negocieri lungi, acesta ar fi acceptat să cedeze doar cu două condiții: să primească bani în monede de aur și ca locuința să fie mutată cărămidă cu cărămidă, identic, pe celălalt mal al râului.
Autoritățile au acceptat, iar casa a fost reconstruită în 1895. Astăzi, Inat Kuća, „Casa Încăpățânării”, este un restaurant cunoscut în Sarajevo.
Candy Cane House (Kensington, Londra, UK)
În Kensington, proprietara Zipporah Lisle-Mainwaring a cumpărat o clădire cu intenția de a o demola și de a construi o casă nouă.
Vecinii s-au opus, iar lucrările au fost oprite. Drept răspuns, proprietara a vopsit fațada în dungi verticale roșii și albe, asemănătoare unei acadele de Crăciun.
Vecinii au contestat în instanță, însă judecătorul i-a dat câștig de cauză proprietarei. Casa a devenit una dintre cele mai fotografiate clădiri din cartier.
„Rancore” (Beirut, Liban)
În Beirut se află una dintre cele mai emblematice clădiri din întregul Orient Mijlociu, printre casele ranchiunei: o clădire supranumită „Rancore” , construită pe un teren disputat între doi frați în anii 1950.
Unul dintre cei doi a decis să ridice o clădire înaltă și foarte îngustă pe fâșia de teren exterioară a parcelei — doar 60 de centimetri în punctul cel mai subțire și nu mai mult de 4 metri în punctul cel mai lat — cu unicul scop de a bloca vederea la mare de la clădirea fratelui său, care era situată în spatele acesteia.
Întrebări frecvente
Ce sunt casele din ciudă?
Sunt construcții ridicate în urma unor conflicte personale, familiale sau între vecini. Scopul lor poate fi blocarea luminii, a unei priveliști, a accesului sau transmiterea unui mesaj de protest.
Există case din ciudă în Italia?
Da. Casa du Currivu din Petralia Sottana este unul dintre cele mai clare exemple. În Torino, Casa Scarabocchio este legată de o legendă locală despre o rivalitate cu vecinii.
De ce unele case din ciudă sunt foarte înguste?
Unele au fost construite pe fâșii înguste de teren tocmai pentru a obtura lumina, vederea sau un pasaj. În alte cazuri, forma a rezultat din disputele legate de limitele unei parcele.
Pot fi vizitate aceste case?
Unele pot fi admirate doar din exterior, deoarece sunt proprietăți private. Altele au devenit spații comerciale sau restaurante, cum este Inat Kuća din Sarajevo.
Casele din ciudă sunt mai mult decât simple curiozități. Ele păstrează conflicte personale, orgolii și răspunsuri uneori exagerate la situații care, astăzi, par aproape absurde. Dacă ajungi în Petralia Sottana, Torino, Bergamo sau Sarajevo, privește-le ca pe mici fragmente de istorie urbană, nu doar ca pe obiective de fotografiat.
