Contractele de închiriere pe termen scurt în Italia în scopuri turistice se află în continuă creștere / Gtresse / Gtres
Contractele de închiriere pe termen scurt în Italia în scopuri turistice se află în continuă creștere / Gtres

Turismul din Italia a crescut constant în ultimii ani, iar sectorul imobiliar a fost afectat pozitiv, printr-o creștere a numărului de achiziții.

În majoritatea regiunilor italiene, s-a înregistrat o creștere semnificativă a achizițiilor de bunuri imobiliare, nu numai de către clienții italieni, ci și, în special, de clienți străini.

Achiziționarea de vile de lux în mediul rural sau pe coastă, vechile "masseria" (ferme tipice din sudul Italiei), dar și de clădiri și apartamente în centre istorice, este dictată nu numai de nevoile rezidențiale sau turistice, ci foarte des, scopul achiziției este de a obține o investiție profitabilă prin închirierea proprietății.

Locația

În primul rând, trebuie subliniat că legislația italiană nu consideră că închirierea unui imobil pentru scopuri temporare și turistice este o "activitate comercială", cu condiția ca numărul de unități închiriate de același proprietar să nu depășească un total de patru. În acest caz, nu este necesară autorizarea administrativă.

Contractele de închiriere stipulate pentru folosirea în scop turistic nu sunt supuse limitărilor duratei contractelor de închiriere tradiționale (cu cel puțin patru ani). Având în vedere natura temporară și tranzitorie a contractului, contractul de închiriere poate dura câteva zile sau câteva săptămâni.

Contractul trebuie să fie întocmit în scris și, dacă perioada de închiriere este mai mică de treizeci de zile, contractul nu trebuie înregistrat. Pentru contractele de închiriere de durată mai lungă, contractul trebuie înregistrat la Agenzia delle Entrate (Agenția Fiscală), pentru plata unui impozit echivalent cu 2% din chiria totală.

Este întotdeauna recomandabil să solicitați plata integrală a chiriei în avans, adică la momentul livrării cheilor.
De asemenea, este recomandabil să solicitați o garanție din partea chiriașului, întotdeauna la momentul livrării bunului, pentru orice daună care ar putea fi adusă imobilului, pentru a putea obține o compensație imediată fără a fi nevoie să inițieze acțiuni îndelungate și costisitoare.

Agenții de mediere

Dacă proprietarul apelează la serviciile unei agenții imobiliare pentru închirierea proprietății, trebuie să se adreseze în primul rând profesioniștilor din domeniul imobiliar care îndeplinesc cerințele legislației italiene.
Medierea, care poate fi cu, sau fără exclusivitate, trebuie făcută în scris și implică plata unor comisioane care variază între 15% și 20% din prețul de închiriere.

Polița de asigurare

Este foarte indicat și convenabil să se încheie o asigurare care acoperă nu numai riscul de incendiu și furt, ci și riscul de accidente sau vătămări corporale care pot apărea pe toată proprietatea, în special în prezența piscinelor sau a altor instalații care pot fi periculoase.

Înainte de semnarea poliței de răspundere, proprietarul trebuie să se asigure că orice compensație este plătită nu numai proprietarului, familiei și oaspeților săi, ci și chiriașilor proprietății și oaspeților acestora, fără excluderea răspunderii.

Impozite

Începând cu 1 iunie 2017, a fost introdusă o reglementare fiscală specifică pentru contractele de închiriere pe termen scurt ("locazioni brevi" în italiană), adică contracte de închiriere pentru proprietăți rezidențiale situate în Italia cu o durată maximă de 30 de zile, pentru persoane fizice în afara domeniului de activitate comercială.

Noul cadru prevede posibilitatea ca închirierile pe termen scurt să se afle sub sistemul “regime della cedolare secca”, adică să poată fi impozitate cu 21% din ratele de închiriere.

De asemenea, se prevede că, dacă acordurile de închiriere pe termen scurt au fost încheiate printr-o agenție imobiliară, chiar și prin gestionarea portalurilor online, va fi agenția cea care va "reține" din comisionul primit de la client, o sumă egală cu 21% din valoarea chiriei. Această sumă ("reținută") va fi apoi plătită statului de către același agent imobiliar, care astfel "înlocuiește" proprietarul când vine vorba de plata impozitelor din contractul de închiriere.